Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -stole, cf. gr. stellein „a arma, a echipa”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diastole)
1. decontracţie ritmică a inimii şi a arterelor.
2. lungire a unei silabe scurte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. epistola)
1. scrisoare.
2. poezie lirică cu caracter filozofic, moral etc. sub formă de scrisoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. extrasystole)
1. contracţie suplimentară a inimii între contracţiile normale, producând o durere uşoară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intersystole)
1. timpul scurs între sistola auriculelor şi cea a ventriculelor inimii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. périsystole)
1. interval între sistolă şi diastolă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bigéminé)
1. (despre frunze) cu peţiol comun divizat în două.
2. (despre puls) a cărui pulsaţie normală este urmată de o extrasistolă.
3. (despre golul unei ferestre, uşi) divizat în patru părţi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bradysphygmie)
1. (med.) încetinirea pulsului, fie prin bradicardie, fie prin extrasistolă neperceptibilă la nivelul pulsului radial; rărire a bătăilor pulsului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dicrotisme)
1. modificare a undei arteriale care face să se perceapă două pulsaţii într-o singură sistolă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. épistolier)
1. autor de scrisori literare.
2. cel care excelează în arta epistolară.
Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (it. epistolografo)
1. autor de scrisori, de epistole; (înv.) epistolar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. extrasystolique)