Dictionar

Stop

Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (fr., engl. stop)

1. interj. stai! oprește!

2. (în telegrafie, pentru separarea frazelor) punct!

3. s. n. semafor pentru reglarea circulației rutiere; panou care impune în mod obligatoriu oprirea la intersecție.

4. lampă de semnalizare montată la partea din spate a unui autovehicul, care se aprinde când sunt acționate frânele acestuia.

5. oprirea balonului la fotbal și la hochei.

6. (tenis) minge trimisă scurt, lângă fileu, când adversarul se află plasat pe fundul terenului.

7. ~ cardiac = oprirea temporară a inimii ca urmare a lipsei oxigenului necesar; ~ respirator = oprirea temporară a respirației, datorită intoxicării cu gaze, cu medicamente, electrocutării etc.

8. ~-cadru = imagine asupra căreia se oprește momentan aparatul de filmat; ~-camera = procedeu de filmare combinată constând în oprirea bruscă a aparatului de filmat și a personajelor din cadru, efectuarea unor modificări scenice și realuarea filmării.

9. unghi format de frunte și linia botului, care poate caracteriza o rasă de animale.


Autostop

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auto-stop)

1. instalaţie de semnalizare luminoasă pentru reglementarea circulaţiei pe străzi.

2. instalaţie servind la oprirea automată a unui vehicul de cale ferată când mecanicul uită ia măsuri de frânare.

3. oprire a unui automobilist de către un pieton care solicită fie luat în maşină.


Nonstop

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. non-stop)

1. inv., adv. fără întrerupere.


Stopă

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. stopper)

1. dispozitiv care blochează virarea lanţului ancorei sau o parâmă de sârmă la bordul navelor.


Stopa 1

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. stopper)

1. intr., tr. a (se) opri (o mişcare, o acţiune).

2. (despre vehicule) a (se) opri.

3. tr. a opri mingea (cu piciorul, la fotbal) sau pucul (la hochei).


Stopa 2

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. stopper, germ. stoppen)

1. a repara fin o stofă ţesând firele rupte.


Stopaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. stoppage)

1. faptul de a stopa; stopare, stopat.

2. acțiunea de a opri o ruptură, o deșirare, o gaură într-o țesătură; rezultat al acestei acțiuni.


Autostopist, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. autostopista)

1. cel care practică autostopul (3).


Bara

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. barrer)

1. a întrerupe, a împiedica cu o bară, cu un obstacol circulaţia, trecerea (pe un drum, o stradă etc.); (fig.) a împiedica, a opri, a stopa.

2. a trage o linie peste..., a şterge cu o linie (un text).


Fibroadenomatoză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. fibroadénomatose)

1. (med.) sindrom clinic prin formarea de fibroadenoame; distrofie chistică a sânului, mastopatie fibrochistică.


Hidrocuţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. hydrocution)

1. (med.) șoc termic care determină un stop cardio-respirator din cauza diferenței de temperatură dintre apă și piele; hidrocutare.


Histoplasmoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. histoplasmose)

1. micoză gravă, provocată de histoplasmă, prin leziuni de tip granulomatos, cu zonă centrală de necroză.


Masca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. masquer)

1. tr., refl. a(-și) acoperi fața cu o mască.

2. tr. (fig.) a ascunde (ceva) sub false aparențe, cu intenția de a înșlea.

3. a ascunde vederii inamicului trupele, tehnica de luptă, diverse obiective; a camufla.

4. (mar.) a orienta astfel un velier încât velele primească vântul din față, stopând nava.

5. a interpune o velă între vânt și o altă velă, împiedicând-o primească vânt.

6. a manevra astfel un velier încât ajungă în vântul altei ambarcații cu vele.

7. a suprapune un sunet perturbator peste unul util, făcându-l ininteligibil.