strâmtoros, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (strâmtoare + -os)

1. (despre încăperi, construcții etc.) în care nu încape mult; strâmt.

strâmtuliț, -ă

Parte de vorbire:  adj. (reg.)  
Etimologie: (strâmt + -uliț)

1. (despre obiecte de îmbrăcăminte sau părți ale acestora) strâmticel.

strâmtuț, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (strâmt + -uț)

1. diminutiv al lui strâmt; cam strâmt, destul de strâmt; strâmticel.

anchilurie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ankylurie)

1. strâmtare patologică a uretrei.

angiostenoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiosténose)

1. strâmtare, îngustare a vaselor sangvine.

aribal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. arryballos)

1. (ant.) vas grecesc sferic, cu gât foarte strâmt și cu buză lată.

celulă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cellule, lat. cellula)

1. element constitutiv fundamental al materiei vii, alcătuit din membrană, citoplasmă și nucleu.
2. cea mai mică unitate muzicală, care intră în alcătuirea motivului.
3. unitate organizatorică de bază în unele partide comuniste și muncitorești.
4. fiecare dintre cămăruțele unui fagure de albine.
5. încăpere strâmtă în închisori, pentru detențiunea izolată a celor închiși.
6. ansamblu format din fuzelajul, aripile și ampenajele unui avion.
7. formație de zbor din două avioane de luptă.
8. (tehn.) compartiment al unui dispozitiv, din unul sau mai multe elemente egale.

chiton 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chiton, gr. khiton)

1. (ant.) tunică lungă și strâmtă cu mâneci largi, purtată la greci de femei și bărbați, pe sub himation.

COARCT-, COARCTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. coarct/o/-, cf. coarcto, -are „a strânge, a îngusta”)

1. „strictură, strâmtare”.