Dictionar

răzbunic

Parte de vorbire:  s.m. (pop.)  
Etimologie: (răz- + bunic)

1. tatăl bunicului sau al bunicii în raport cu nepoții lui; străbunic.
 

răzbunică

Parte de vorbire:  s.f. (pop.)  
Etimologie: (răz- + bunică sau răzbunic + -ă)

1. mama bunicului sau a bunicii în raport cu nepoții ei; străbunică, (reg.) străbabă.