străinătate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (străin + -ătate)

1. orice țară situată dincolo de granițele patriei.
2. mediu străin în care se află cineva, departe de familie și de cunoscuți.
3. (var.) (înv., pop.) streinătate, (înv., pop.) strinitate.

bandieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. bandiera)

1. bucată de stofă atașată pe un suport purtând culorile, emblemele unui grup sau ale unei comunități: națiune, teritoriu, oraș, organizație, companie comercială sau regiment.
2. steag al unei țări înălțat pe navele sale și pe clădirile unde se află rezidenții ei în străinătate; (prin specializare) pavilion al unei corăbii.
3. steguleț întrebuințat pe vapoare pentru semnalizări.
4. (înv.) steag al unei armate, al unei unități militare; drapel, stindard.

celular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cellulaire)

1. adj. de natura celulei (1); format din celule.
2. teoria ~ă = teorie potrivit căreia celula (1) constituie elementul fundamental în organizarea internă a plantelor și animalelor.
3. regim ~ = regim special în închisori.
4. telefonie (mobilă) ~ă = legături telefonice între doi abonați aflați în interiorul zonei de acoperire sau între un abonat din acest teritoriu și altul din țară sau străinătate.
5. s. n. parte a unei închisori unde se află celulele (5).

doctor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Doktor, lat. doctor, fr. docteur)

1. titlu științific conferit doctoranzilor în urma susținerii examenelor și a unei teze originale; posesor al unui asemenea titlu.
2. ~ docent = titlu științific care se acordă doctorilor (1) care fac dovada unei activități științifice îndelungate și valoroase; ~ honoris causa = titlu onorific acordat de instituțiile de învățământ superior unei personalități de mare prestigiu, din țară sau din străinătate, pentru realizări deosebite în domeniul științei, tehnicii și culturii, pentru servicii de mare însemnătate aduse patriei și umanității.
3. medic.
4. (fam.) persoană foarte pricepută într-un anumit domeniu; maestru.

echivala

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. équivaloir, lat. aequivalere)

1. intr. a fi egal, a avea o valoare egală cu ceva.
2. tr. a traduce.
3. a recunoaște valabilitatea unor studii, examene sau diplome obținute în cadrul unei școli de alt tip ori în străinătate.

expatria

Parte de vorbire:  I. vb. tr., II. vb. refl.  
Etimologie: (fr. s’expatrier)

1. I. a obliga pe cineva să-și părăsească patria; a exila, a surghiuni.
2. II. a-și părăsi țara pentru a trăi în străinătate; a emigra, a se exila.
3. (var.) (înv.) a (se) espatria.
4. (antonim) a (se) repatria.

export

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Export)

1. trimitere de mărfuri în străinătate în scop de vânzare sau de schimb comercial; mărfurile exportate.
2. ~ invizibil = vindere de servicii altor țări (operații de transport, asigurare, credit, licențe, servicii de turism etc.); ~ de capital = investiție de capital făcută de către monopoluri în alte țări, pentru a obține cu mai multă ușurință profituri maxime.