Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. strabisme)
1. tulburare a vederii datorită lipsei de coordonare a activităţii globilor oculari, unul din ochi îndepărtându-se involuntar de axa vizuală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anopsie)
1. (med.) lipsă a vederii; cecitate, orbire.
2. (med.) fel de strabism cu globul ocular deviat în sus.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diploscope)
1. aparat pentru examinarea şi tratarea strabismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. esotropia)
1. strabism convergent în care axa unuia dintre ochi este deviată înăuntru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exophorie)
1. tendinţă de deviaţie a ochiului în afară; strabism divergent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. exotropia)
1. strabism divergent, în care axa unuia dintre ochi este deviată în afară.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. orthoptique)
1. adj. referitor la ortoptică.
2. tratament ~ = tratament care urmăreşte centrarea corectă a axelor oculare şi dezvoltarea vederii binoculare în caz de strabism.
3. s. f. ramură a oftalmologiei despre defectele vederii şi tratamentul lor.