strategic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stratégique)

1. referitor la strategie.
2. conform regulilor strategiei.
3. (fig.) foarte important, esențial pentru realizarea unui proiect.

campanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. campagne, rus. kampaniia)

1. totalitatea operațiunilor militare efectuate într-un anumit timp, în vederea atingerii unui scop strategic.
2. acțiune organizată pentru realizarea unor sarcini într-o anumită perioadă de timp.
3. timpul cât durează.

cavalerie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. kavaleriia, fr. cavalerie)

1. armă tactică și strategică folosind calul ca mijloc de deplasare și de luptă.

fort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fort)

1. fortificație dintr-un sistem menit să apere un oraș, o trecătoare, o linie strategică etc.

front 1

Parte de vorbire:  s. n.  
Etimologie: (fr. front)

1. teritoriu pe care se poartă luptele într-un război.
2. grupare operativ-strategică constituită din forțe militare numeroase, sub o comandă unică, destinată ducerii unor operații de amploare.
3. formație de militari, sportivi etc. în linie.
4. (fig.) grup organizat de oameni în vederea unei lupte comune.
5. (arhit.) fațata principală a unei clădiri, latura dinspre stradă a unei parcele.
6. perete în care se execută tăierea rocilor sau a minereurilor.
7. ~ de lucru = existența condițiilor pentru ca echipele specializate de lucrători să-și poată desfășura activitatea de execuție.
8. (met.) zonă de separație a două mase de aer cu proprietăți diferite.
9. (fiz.) ~ de undă = totalitatea punctelor până la care ajunge o oscilație la un moment dat.
10. (herald.) centrul părții superioare a unui scut.

grup

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. groupe)

1. ansamblu de persoane, de obiecte, de fenomene sau de noțiuni cu însușiri asemănătoare; ceată.
2. ~ social = colectivitate de indivizi între care există relații sociale determinate, se supun acelorași norme de comportament și urmăresc un țel comun; ~ de armate = mare unitate operativ-strategică din mai multe armate.
3. (mat.) mulțime în care se definește o lege de compunere care asociază la orice pereche de elemente ale sale un alt element.
4. ansamblu de piese mecanice etc. reunite din punctul de vedere al caracteristicilor principale sau funcționale.
5. ~ sanitar = încăpere prevăzută cu closet, chiuvetă etc.

opera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. opérer, lat. operari)

1. tr. a face, a realiza, a efectua (ceva).
2. a lucra cu..., a face calcule.
3. a face o operație chirurgicală.
4. a face o operație comercială, financiară etc.
5. (arg.) a fura, a sparge; a buzunări.
6. intr. a executa mișcări strategice.