stres

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. stress)

1. stare de încordare sau tensiune neuropsihică.
2. ansamblu de perturbații organice și psihice provocate de factori agresori variați; (p. ext.) ansamblul reacțiilor fiziologice prin care organismul uman răspunde unui agent stresant, încercând să se apere și să-și mențină echilibrul de bază.
3. (geol.) presiune laterală care se produce în sinclinale, cauzând formarea cutelor sistemelor muntoase.

antistres

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + stres)

1. care combate stresul sau care crește rezistența față de stresul cotidian.

ministres

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. ministress)

1. agent stresant de mai mică importanță.

stresa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. stresser)

1. a produce stres; a tulbura, a deregla organismul uman din cauza unui stres.
2. a supune ființa umană unui stres, tulburând-o, angoasând-o.

stresant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stréssant)

1. care provoacă stres; apăsător.
2. (var.) stressant.

stresor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (engl. stressor)

1. eveniment sau situație care provoacă stres; factor stresant.

antistres

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + stres)

1. care combate stresul sau care crește rezistența față de stresul cotidian.

bază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. base, /9/ rus. baza)

1. parte inferioară a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament.
2. distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonică.
3. electrod corespunzător zonei dintre două joncțiuni ale unui tranzistor.
4. (mat.) număr real, pozitiv și diferit de 1, la care se face logaritmarea.
5. ~ a puterii (unui număr) = număr care se ridică la puterea indicată de exponent.
6. latură a unui poligon sau față a unui poliedru, în poziția cea mai de jos.
7. element fundamental, esențial a ceva (cuvânt, combinație chimică etc.).
8. de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a întemeia, a înființa.
9. totalitatea relațiilor de producție dintr-o etapă determinată a dezvoltării sociale, economice, pe care se înalță suprastructura corespunzătoare.
10. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinată.
11. ~ militară = zonă special amenajată și dotată cu instalații, în care sunt concentrate unități, mijloace și materiale de luptă.
12. ~ sportivă = teren special amenajat și dotat pentru practicarea diferitelor sporturi.
13. substanță chimică cu gust leșietic, care albăstrește hârtia de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare; substanță care poate fixa protonii eliberați de un acid.

ministres

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. ministress)

1. agent stresant de mai mică importanță.

mobbing

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. mobbing)

1. exercitare a stresului psihic asupra cuiva la locul de activitate.

psihosomatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. psychosomatique)

1. adj. referitor la psihosomatică; somatopsihic.
2. s. f. orientare în medicină care explică maladiile fizice, tulburările morbide ca răsunet somatic al unor disfuncții sau a unor cauze extreme stresante.

sofrolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (sofrologie)

1. specialist în sofrologie, tehnică constând într-un set de exerciții fizice și mentale pentru reducerea stresului și promovarea stării de bine.