Parte de vorbire: s.f.
Origine: (strigoi + -ime)
1. mulțime de strigoi; totalitatea strigoilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. lemures, fr. lémures)
1. pl. (mit.) sufletele morţilor la romani; fantome ale morţilor, strigoi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. succube, lat. succuba)
1. demon feminin, care se uneşte noaptea cu un strigoi sau cu un posedat.
2. (jur.) persoană impresionabilă, receptivă la acţiunea de influenţare, prin sugestie, din partea altei persoane (incub).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. urcoi)
1. (Olt; în credințele populare) gaură prin care iese și intră strigoiul în mormânt.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (strigoi + -ime)
1. mulțime de strigoi; totalitatea strigoilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fantasmă + fobie)
1. frică patologică de fantome, de strigoi; fasmofobie.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. phasma „apariție, fantomă”)