Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. angiotribe)
1. (med.) instrument chirurgical folosit în angiotripsie; pensă care se folosea în chirurgia vaselor și care consta în strivirea acestora pentru a asigura hemostaza imediată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. martelage)
1. ciocănire a metalelor.
2. procedeu învechit de castrare prin strivirea cordonului testicular cu un ciocan special.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. plongée)
1. scufundare în apă (prin sărituri).
2. (cinem.) filmare dirijată de sus în jos, care creează o impresie de strivire.
3. taluz superior al unui parapet.
4. plonj.
5. mişcare de coborâre (rapidă) a unui avion.
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. tribo-, -tribe, cf. gr. tribos, tripsis)
1. „frecare, fricţiune; strivire, zdrobire”.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. vasotripsie)
1. (med.) strivirea vaselor cu ajutorul unei pense medicale pentru a asigura hemostaza imediată; angiotripsie.