Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. studium, it. studio)
1. acțiunea de a studia; muncă intelectuală care are ca scop însușirea de cunoștințe speciale, aprofundate.
2. cercetare, examinare amănunțită și aprofundată a unei probleme, a unui fenomen etc.; studiere.
3. însușire de cunoștințe științifice, învățătură.
4. materie de învățământ.
5. lucrare, operă științifică.
6. schiță a unui desen, a unei sculpturi proiectate.
7. compoziție muzicală cu caracter de virtuozitate, scrisă mai ales pentru exerciții.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aborder)
1. intr. (despre nave) a se ciocni.
2. a se opri lângă o navă bord la bord.
4. tr. (fig.) a se apropia de cineva spre a-i vorbi.
5. a începe studiul unei probleme; a deschide o discuţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acanthologie)
1. disciplină care se ocupă cu studiul spinilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acarologie)
1. disciplină care se ocupă cu studiul căpușelor și acarienilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acrido- + -logie)
1. parte a entomologiei care studiază lăcustele; studiul științific al lăcustelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acropathologie)
1. studiu al maladiilor extremităţilor membrelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. actinobiologie)
1. ramură a biologiei care studiază acţiunea şi efectele radiaţiilor asupra organismelor.
2. studiul efectelor biologice ale radiaţiilor.