Dictionar

stupă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stupa)

1. monument funerar hindus în care se păstrează cenușa sau relicvele unei căpetenii budiste.
 

stupefacție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stupéfaction)

1. uimire extraordinară, uluire; stupoare.
 

stupefia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. stupéfier)

1. a produce uimire, a ului, a năuci; a sidera.
 

stupefiant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stupéfiant)

1. adj. care uimește, uluitor.
2. s. n. substanță toxică (opiu, cocaină, heroină etc.) care inhibă centrii nervoși, producând o stare de euforie trecătoare.
 

stupid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stupide, lat. stupidus)

1. (și adv.) lipsit de sens, de rațiune; absurd.
2. (despre oameni) care denotă lipsă de inteligență; idiot, prost, mărginit, nătâng.
 

stupiditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stupidité, lat. stupiditas)

1. însușirea de a fi stupid; tâmpenie, prostie, imbecilitate.
2. faptă, vorbă de om stupid; exprimare lipsită de conținut.
 

aeroembolie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. aéroembolisme)

1. astuparea cu gaz a unui vas sangvin sau limfatic.
 

amoc

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., engl. amok)

1. boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, excitante etc., manifestată prin tendință la fugă și impulsuri criminale.
2. (fig.) izbucnire violentă, furie inexplicabilă.
3. (var.) amok.
 

ATRET-, ATRETO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. atrét/o/-, cf. gr. atretos „negăurit, nestrăpuns, nepătruns”)

1. „imperforare, neperforare; negăurit, închis, astupat, neperforat”.
 

atrezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atrésie)

1. astupare, neperforare a unui orificiu sau canal natural.
 

bura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bourrer)

1. a astupa cu un material inert o încărcătură de exploziv pentru a mări efectul de distrugere.
2. a îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată.
3. (inform.) a bloca alimentarea unei mașini electronice cu cartele perforate.
 

buraj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bourrage)

1. acțiunea de a bura și rezultatul ei; burare.
2. astupare cu material special a spațiului gol, neocupat de exploziv, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare.
3. îndesare a balastului sub traversele liniei de cale ferată.