Parte de vorbire: s.
Origine: (subînţelege)
1. ceea ce reiese sau se înţelege de la sine.
2. a vorbi cu ~ = a face anumite aluzii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allusif)
1. care conține o aluzie sau un subînțeles; care procedează prin aluzie; care face aluzie.
2. (despre persoane) care se exprimă prin aluzie; care vorbește prin aluzii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. métaphore, lat., gr. metaphora, it. metafora)
1. figură de stil constând în a atribui unui cuvânt un înţeles nou pe baza unei comparaţii subînţelese; (prin gener.) figură de stil.
2. cuvântul sau expresia folosită într-o astfel de comparație implicită.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tacite, lat. tacitus)
1. (despre o înţelegere) care nu este exprimat formal; făcut pe tăcute; subînţeles.