Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. sublimer, lat. sublimare)
1. intr. (despre substanțe) a trece din stare solidă direct în stare de vapori.
2. a curăța de orice amestec impur sau străin.
3. (psihan.) a deplasa energia izvorâtă din porniri instinctuale și egoiste spre atingerea unor scopuri altruiste și spirituale.
4. refl., tr., intr. a (se) transpune pe un plan superior, în sentimente superioare.
5. (fig.) a (se) purifica, a se rafina.
Parte de vorbire: vb. intr., tr.
Origine: (fr. désublimer)
1. (despre substanţe) a trece direct din stare gazoasă în stare solidă.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (sublima + -[a]bil)
1. care poate fi sublimat; care se poate sublima.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sublima)
1. acțiunea de a sublima și rezultatul ei; sublimație.
2. (chimie) schimbare de stare: acțiune de sublimare, trecere directă de la starea solidă la starea gazoasă.
3. (figurat) acțiune de purificare, transformare prin înălțare.
4. (psihanaliză) mecanism de apărare care vizează transformarea și direcționarea anumitor instincte sau sentimente către scopuri de valoare socială sau emoțională superioară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Sublimat, fr. sublimé)
1. produs obţinut prin sublimare.
2. ~ corosiv = biclorură de mercur, albă, cristalizată, foarte toxică, dezinfectant extern.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (sublima + -toare, cf. fr. sublimatoire)
1. (alchimie) vas folosit pentru sublimare; sublimator, (rar) sublimatoriu.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. sublimatoire)
1. I. care servește la sublimare; care este folosit pentru a efectua sublimarea.
2. (psihanaliză) care permite sublimarea, care este specific sublimării.
3. II. vas în care se realizează sublimarea; sublimator, (înv.) sublimătoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)
1. care poate suferi ablaţiuni (transformarea progresivă a unui material prin descompunere, fuziune, vaporizare, sublimare, eroziune).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bichlorure)
1. (chimie) compus din doi atomi de clor.
2. (chimie) ~ de mercur = sare a acidului clorhidric cu mercurul divalent, cu formula chimică HgCl2 (cunoscută și sub denumirea de sublimat corosiv).
Parte de vorbire: vb. intr., tr.
Origine: (fr. désublimer)
1. (despre substanţe) a trece direct din stare gazoasă în stare solidă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. gazéifier)
1. a transforma un combustibil lichid sau solid într-un gaz prin vaporizare, sublimare sau reacţii chimice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (liofiliza)
1. procedeu de conservare a unor produse biologice, alimentare, medicamente prin sublimarea apei cu ajutorul vidului din produsele în prealabil congelate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Sublimat, fr. sublimé)
1. produs obţinut prin sublimare.
2. ~ corosiv = biclorură de mercur, albă, cristalizată, foarte toxică, dezinfectant extern.