Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. substantiel)
3. (fig.) bogat în idei, plin de miez.
4. (despre alimente) bogat în substanţe hrănitoare; nutritiv, consistent.
5. care aparţine substanţei (2).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. substantialisme)
1. denumire dată teoriilor care susţin existenţa substanţei.
2. teorie care atribuie, ca și Platon, o existență substanțială ideilor generale.
3. doctrină care admite existența unei substanțe (în afara oricărui fenomen).
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. substantialiste)
1. I. referitor la substanțialism (concepție filozofică care afirmă existența unei substanțe).
2. care aderă la tezele substanțialismului.
3. II. adept al substanțialismului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. substantialité, lat. substantialitas)
1. capacitatea de a fi substanțial.
2. starea a ceea ce este substanțial, deci realitatea, existența, esența unui lucru; natura, elementele constitutive ale unei ființe.
3. caracter a ceea ce este esențial, fundamental, important.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (substanţial + -iza)
1. a da un caracter substanţial, a esenţializa.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (fr. substantiellement)
1. (în mod) substanţial, capital, esenţial.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consistant)
1. cu consistenţă; vârtos, tare.
2. (despre hrană) substanţial.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. consubstantialisme)
1. doctrină religioasă care susţine consubstanţialitatea lui Dumnezeu şi a lui Isus Cristos.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. consubstantialité)
1. calitatea a ceea ce este consubstanţial; unitate şi identitate de substanţă.
2. în religia catolică, unitate între cele trei persoane care formează Sfânta Treime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hylémorphisme)
1. doctrină care fundamentează existenţa corpurilor pe unirea a două principii: „materia” (pură, pasivă, potenţială) şi „forma substanţială” (activă, determinantă).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spiritualisme)
1. concepţie filozofică idealistă şi mistico-religioasă potrivit căreia spiritul este o realitate substanţială primordială, independentă de materie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. substantialisme)
1. denumire dată teoriilor care susţin existenţa substanţei.
2. teorie care atribuie, ca și Platon, o existență substanțială ideilor generale.
3. doctrină care admite existența unei substanțe (în afara oricărui fenomen).