Parte de vorbire: adj.
Origine: (după it. sostituibile)
1. care poate fi substituit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după it. sostituibilità)
1. însușirea de a fi substituibil, înlocuibil.
2. caracterul a ceea ce poate fi înlocuit cu altceva.
3. (antonim) insubstituibilitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după it. sostituibilità)
1. însușirea de a fi substituibil, înlocuibil.
2. caracterul a ceea ce poate fi înlocuit cu altceva.
3. (antonim) insubstituibilitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. it. insostituibilità)
1. însușirea de a fi insubstituibil, de neînlocuit.
2. caracterul a ceea ce nu poate fi înlocuit cu altceva.
3. (antonim) substituibilitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. it. insostituibile)
1. iramplasabil, care nu poate fi înlocuit.