Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. succinct, lat. succinctus)
1. (şi adv.) exprimat pe scurt, cu puţine cuvinte; sumar, concis, laconic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după rus. автореферат)
1. expunere succintă făcută de autor asupra unei lucrări proprii.
2. rezumat, întocmit de autor, al principalelor rezultate ale lucrării de disertație pentru gradul de doctor sau candidat în știință.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brévité)
1. calitate a ceea ce este scurt, succint.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catéchisme, lat. catechismus, gr. katekhismos)
1. expunere succintă a principiilor unor doctrine religioase sub formă de întrebări şi răspunsuri; (p. ext.) carte cuprinzând o asemenea expunere.
2. lucrare care expune esenţa unei doctrine, a unei concepţii; credo.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. concis, lat. concisus)
1. exprimat pe scurt, succint, laconic; concentrat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. credo)
2. expunere succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creştine; simbolul credinţei.
3. (fig.) crez; profesiune de credinţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. laconique, lat. laconicus, gr. lakonikos)
1. (despre vorbire, stil) scurt, succint, concis, lapidar.
2. care se exprimă în cuvinte puţine, dar pline de conţinut.