Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. dezrăsuci)
1. faptul de a (se) dezrăsuci; desfacere dintr-o împletitură; (înv.) desucire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. axel)
1. figură de patinaj artistic care comportă o săritură de răsucire a corpului patinatorului în jurul lui însuşi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cyclonastie)
1. însuşire a plantelor urcătoare de a se căţăra prin mişcări de răsucire în jurul suportului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circonvolution)
1. fiecare dintre cutele alungite şi sinuoase de pe suprafaţa creierului; girus.
2. răsucire în spirală, rotire, învârtire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contorsion, lat. contorsio)
1. răsucire a trupului sau a unei părţi a acestuia; contractare violentă şi involuntară a muşchilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convolution)
2. (mat.) funcţie de compunere a două funcţii de repartiţie, care conduce la o nouă funcţie de repartiţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convolvulacées)
1. familie de plante dicotiledonate gamopetale care se caţără prin răsucire.