Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. succulence)
1. însuşirea de a fi suculent; savoare, gust.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. -khylos „suc, zeamă”)
1. „suc, umoare, chil, suculență”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (semi- + suculent)
Parte de vorbire: s.m. (regional)
Origine: (contam. harbuz + bostan)
1. (bot.) plantă mediteraneană, din familia cucurbitaceelor, cultivată pentru fructele sale foarte suculente.
2. (bot.) (prin metonimie) fruct comestibil al acestei plante cu coaja verde strălucitoare și cu pulpă suculentă de culoare roșie în general.
3. (sinonime) pepene verde, (reg.) harbuz, (reg.) lubeniță.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. lat. chylus „suc, zeamă” + lat. caulis „tulpină, tijă”)
1. (despre plante) care are o tulpină suculentă.