Dictionar

sudare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (suda)

1. acţiunea de a (se) suda; operaţie de îmbinare nedemontabilă a două sau mai multe piese metalice, prin încălzire sau presare, cu sau fără adăugare de material; sudaj, sudat.
 

autosudare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + sudare)

1. sudare a unui material fără intervenţie specială a cuiva.
 

exsudare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (exsuda)

1. acțiunea de a exsuda; exsudație.
2. (tehn.) proces de separare și ieșire la suprafață a unor anumiți componenți dintr-un material eterogen.
3. proces de ridicare a soluțiilor conținând săruri, urmată de precipitarea acestora prin evaporarea apei, caracteristic unor regiuni cu climat arid.
 

-ADELFIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (grec. adelphos „frate”)

1. „concreștere, înfrățire, sudare”.
 

anchilocheilie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ankylocheilie)

1. sudare (congenitală) a buzelor.
 

autosudare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + sudare)

1. sudare a unui material fără intervenţie specială a cuiva.
 

calus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calus, lat. callum, îngropare)

1. ţesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os.
2. ~ vicios = sudare defectuoasă a unei fracturi.
3. ţesut vegetal de cicatrizare a organelor rănite.
 

coalescenţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coalescence)

1. (biol.) concreştere, sudare a două organe învecinate.
2. strângere împreună a picăturilor dintr-o emulsie a particulelor dintr-o suspensie.
3. contracţie a două sau mai multe elemente fonice într-unul singur.
 

exsudaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exsudation)

1. exsudare.
2. separare şi ieşire a unor componenţi la suprafaţa unui material.
3. apariţie la suprafaţa unui strat de asfalt a excesului de bitum sau de gudron.