Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. suffocant)
1. care sufocă; care provoacă sufocare; care interferează cu sau provoacă pierderea respirației; asfixiant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ammoniac)
1. gaz incolor, sufocant, cu miros înţepător, înecăcios, combinaţie a hidrogenului cu azotul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asphyxiant)
1. (gaz) care provoacă asfixie; sufocant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chlore)
1. element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înţepător, sufocant, toxic, decolorant şi dezinfectant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chloropicrine)
1. derivat nitrat al cloroformului, folosit ca gaz de luptă sufocant şi lacrimogen şi pentru distrugerea rozătoarelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fluorphosgène)
1. substanţă toxică sufocantă, de luptă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irrespirable, lat. irrespirabilis)
1. (despre aer, atmosferă) care nu poate fi respirat; sufocant.