Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. suicide)
1. acțiunea de a se sinucide și rezultatul ei; acțiunea unei persoane care își provoacă moartea în mod deliberat; sinucidere.
2. (prin ext.) orice act de autodistrugere intenționată.
3. (fig.) act sau atitudine de natură să distrugă cariera, imaginea, autoritatea etc. autorului acesteia.
4. (înv.) persoană care se sinucide sau s-a sinucis voluntar; sinucigaș.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. suicidaire)
1. (livr.) adj. referitor la sinucidere.
2. adj., s. m. f. (cel) care are tendinţe de sinucidere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (suicide)
1. acțiunea unei persoane care își ia viața în mod deliberat; sinucidere.
2. (prin ext.) acțiune care prezintă riscuri mari pentru viața celui care o întreprinde.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. suicidologie)
1. disciplină științifică având ca obiect sinuciderea, mai ales aspectele sale psihopatologice şi sociologice.
2. studiul științific al comportamentului suicidar.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. suicidologie)
1. disciplină științifică având ca obiect sinuciderea, mai ales aspectele sale psihopatologice şi sociologice.
2. studiul științific al comportamentului suicidar.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sinucide)
1. acțiunea de a se sinucide și rezultatul ei; suprimarea propriei vieți.
2. actul prin care un individ își provoacă în mod voluntar și cu bună știință moartea; suicid, suicidere, (înv.) sinucid.