Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. capsuler)
1. a închide ermetic sau a astupa cu o capsulă.
2. a astupa prin procedee mecanice sticle de bere, de apă minerală et cetera cu o capsulă; a încapsula.
3. (antonim) a decapsula.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capsule, lat. capsula)
1. fruct uscat, dehiscent, cu numeroase seminţe.
2. (anat.) înveliş conjunctiv al unui organ, al unei articulaţii.
3. ~e suprarenale = glande suprarenale; ~e articulare = totalitatea ligamentelor care înconjură o articulaţie.
4. înveliş mucos exterior al unor specii de bacterii şi de alge microscopice.
5. caşetă.
6. (chim.) vas de formă emisferică, cu fundul plat sau rotund, din porţelan, sticlă etc., în care se încălzesc substanţe.
7. (tehn.) cutie bine închisă cu anumite instrumente, motoraşe etc. ce trebuie ferite de contactul cu exteriorul.
8. capac de metal cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc.
9. ~ telefonică = cutie metalică, cu un microfon sau un receptor, în aparatele telefonice; ~ manometrică = aparat care măsoară în recipiente închise presiuni puţin diferite de cea atmosferică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Casula, lat. casula)
1. veşmânt cu aspect de pelerină fără mâneci şi cu o singură deschizătură pentru cap, la preoţii catolici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. crassula)
1. plantă ornamentală cu flori frumoase, roşii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décapsuler)
1. a desprinde capsulele de pe tulpinile unor plante textile.
2. a înlătura, prin operaţie, capsula unui organ, în special membrana care înveleşte rinichiul.
3. a desface capsula (la sticle, la rachete de semnalizare etc.).
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (în- + capsulă)
1. a astupa sticlele de bere, de apă minerală etc. cu o capsulă; a capsula.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)
1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acuminé, lat. acuminatus)
1. (bot.; despre organe) terminat cu un vârf lung şi ascuţit.
2. (bot.) cu vârful lung ascuţit şi cu marginile concave (capsulă, frunză, petală).
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. anabolisant)
1. I. care activează sau facilitează anabolismul.
2. II. (biochimie) substanță care facilitează sau augmentează fenomenele de anabolism, adică producția tisulară, în special masa musculară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anéroïde)
1. (barometru) cu o capsulă de tablă subţire, ondulată, în interiorul căreia se află aer sub presiune.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. archéoptéryx)
1. (paleontologie) animal fosil, capabil de zbor, prevăzut cu pene și dinți, prezentând simultan caracteristicile unei reptile și ale unei păsări; acești dinozauri aviari, cu o lungime mai mică de 60 cm, au trăit în urmă cu aproximativ 150 milioane de ani, la sfârșitul jurasicului, într-un mediu insular, care se află în prezent în Germania.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atoll)
1. insulă de corali în forma unui inel având la mijloc o lagună.