OK
X
sulf 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. sulf)
1.
metaloid
galben-deschis,
cu
miros
neplăcut:
pucioasă.
SULF-, SULFO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. sulf/o/-, cf. lat. sulfur)
1.
„sulf”.
sulfamidă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. sulfamide, germ. Sulfamid)
1.
medicament
dintr-o
serie
de
substanțe
organice
cu
bază
de
sulf,
cu
acțiune
antiinfecțioasă,
antidiabetică
și
diuretică.
sulfamidat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. sulfamidé)
1.
(despre
unguente)
care
conține
sulfamidă.
2.
(chimie)
care
face
parte
din
familia
sulfamidelor.
sulfamidemie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. sulfamidémie)
1.
prezența
de
sulfamide
în
sânge.
sulfamidorezistent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. sulfamidoresistant)
1.
care
prezintă
sulfamidorezistență.
acetoliză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acétolyse)
1.
transformare
chimică
a
celulozei,
cu
un
amestec
de
acid
sulfuric,
acid
acetic
și
anhidridă
acetică.
alabandină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alabandine)
1.
sulfură
naturală
de
mangan,
negricioasă,
cu
luciu
metalic.
alaun
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Alaun)
1.
sulfat
dublu
al
unui
metal
trivalent
sau
monovalent;
sulfat
dublu
de
aluminiu
și
potasiu;
piatră-acră.
alunit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alunite)
1.
sulfat
natural
hidratat
de
aluminiu
și
potasiu.
anhidrit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anhydrite)
1.
sulfat
anhidru
natural
de
calciu.
antisulfamidă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antisulfamide)
1.
denumire
generică
pentru
substanțele
care
se
opun
acțiunii
bacteriostatice
a
sulfamidelor.