Dictionar

sulf 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sulf)

1. metaloid galben-deschis, cu miros neplăcut: pucioasă.
 

SULF-, SULFO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. sulf/o/-, cf. lat. sulfur)

1. „sulf”.
 

sulfamidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sulfamide, germ. Sulfamid)

1. medicament dintr-o serie de substanțe organice cu bază de sulf, cu acțiune antiinfecțioasă, antidiabetică și diuretică.
 

sulfamidat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sulfamidé)

1. (despre unguente) care conține sulfamidă.
2. (chimie) care face parte din familia sulfamidelor.
 

sulfamidemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sulfamidémie)

1. prezența de sulfamide în sânge.
 

sulfamidorezistent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sulfamidoresistant)

1. care prezintă sulfamidorezistență.
 

acetoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétolyse)

1. transformare chimică a celulozei, cu un amestec de acid sulfuric, acid acetic și anhidridă acetică.
 

alabandină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alabandine)

1. sulfură naturală de mangan, negricioasă, cu luciu metalic.
 

alaun

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Alaun)

1. sulfat dublu al unui metal trivalent sau monovalent; sulfat dublu de aluminiu și potasiu; piatră-acră.
 

alunit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alunite)

1. sulfat natural hidratat de aluminiu și potasiu.
 

anhidrit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anhydrite)

1. sulfat anhidru natural de calciu.
 

antisulfamidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antisulfamide)

1. denumire generică pentru substanțele care se opun acțiunii bacteriostatice a sulfamidelor.