Superfin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. superfin)

1. foarte fin, de cea mai bună calitate; extrafin.

---

Superfinisa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. superfinir)

1. a netezi foarte fin asperităţile suprafeţelor unor piese sau organe de maşini.

---

Superfiniţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. superfinition)

1. acțiunea de a superfinisa și rezultatul ei; superfinisare.

2. polizare foarte amănunțită a suprafețelor unor obiecte metalice, efectuată prin mișcări încete, în linie dreaptă.

---

Extrafin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. extra-fin)

1. superfin.

---

Superfiniţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. superfinition)

1. acțiunea de a superfinisa și rezultatul ei; superfinisare.

2. polizare foarte amănunțită a suprafețelor unor obiecte metalice, efectuată prin mișcări încete, în linie dreaptă.

---