suplea

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. suppléer)

1. tr. a suplini.
2. intr. a compensa, a remedia.

supleant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. suplléant)

1. s. m. f., adj. suplinitor.
2. adj. membru ~ = membru al unui organ de partid sau de stat care exercită atribuțiile titularului în lipsa lui, având drept de vot consultativ (azi neuzitat).
3. s. m. (în trecut) judecător care deținea prima treaptă ierarhică în magistratură.

supleanţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. suppléance)

1. înlocuire temporară a unui funcţionar, a unui membru dintr-o adunare, dintr-un birou.

suplinitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (suplini + -tor)

1. (cel) care suplineşte în muncă, într-o funcţie; locţiitor, supleant.
2. (cadru didactic) care nu este titularizat.