Dictionar

Rezultate principale (Suplini):

Suplini

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după it. supplire)

1. a înlocui temporar pe cineva în funcţie, a ţine locul.

2. a adăuga ceea ce lipseşte, a împlini, a completa.


Rezultate secundare (Suplini):

Suplinire

Parte de vorbire: s.
Origine: (suplini)

1. acţiunea de a suplini; catedră la care funcţionează un suplinitor.


Suplinitor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (suplini + -tor)

1. (cel) care suplineşte în muncă, într-o funcţie; locţiitor, supleant.

2. (cadru didactic) care nu este titularizat.


Suplinitoriat

Parte de vorbire: s.n. (învechit)
Origine: (din suplinitor)

1. statutul profesorului suplinitor.


Suplea

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. suppléer)

1. tr. a suplini.

2. intr. a compensa, a remedia.


Supleant, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. suplléant)

1. s. m. f., adj. suplinitor.

2. adj. membru ~ = membru al unui organ de partid sau de stat care exercită atribuțiile titularului în lipsa lui, având drept de vot consultativ (azi neuzitat).

3. s. m. (în trecut) judecător care deținea prima treaptă ierarhică în magistratură.


Suplinire

Parte de vorbire: s.
Origine: (suplini)

1. acţiunea de a suplini; catedră la care funcţionează un suplinitor.


Suplinitoriat

Parte de vorbire: s.n. (învechit)
Origine: (din suplinitor)

1. statutul profesorului suplinitor.