Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (după fr. surnaturel)
1. adj. (despre fenomene, ființe etc.) care pare mai presus de forțele și de legile naturii și împotriva lor; care nu s-ar putea explica în mod obișnuit, natural; extraordinar.
2. (rel.) divin, miraculos, fantastic.
3. s. n. ceea ce se pretinde a fi mai presus de legile naturii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. surnaturalisme)
1. formă excesivă a naturalismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. athéisme)
1. concepţie materialistă care respinge orice religie, orice credinţă în supranatural.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. destin)
1. forţă supranaturală care ar hotărî dinainte tot ceea ce se petrece în viaţa omului;2. soartă, viitor; fatalitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. extranaturalis)
1. din afara legilor naturii; supranatural.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fakirisme)
1. ansamblu de fapte în aparenţă extraordinare, atribuite puterii supranaturale a fachirilor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. fataliste)
1. I. referitor la fatalism, bazat pe fatalism.
2. care crede în fatalism, care consideră că evenimentele sunt fixate de puteri supranaturale, de soartă.
3. care acceptă lucrurile așa cum sunt, fără împotrivire.
4. II. adept al fatalismului; persoană care profesează fatalismul.
5. cel care crede în fatalitate.
6. persoană care acceptă lucrurile așa cum sunt, fără împotrivire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fatalité, lat. fatalitas)
1. (în concepţii religioase) forţă supranaturală, voinţă divină care hotărăşte dinainte mersul lucrurilor şi viaţa oamenilor; soartă, destin, fatum.
2. ceea ce este de neînlăturat, inevitabil.
3. concurs nefericit de împrejurări.