Parte de vorbire: s.f.
Origine: (supra- + nutriţie)
1. ingestie sau alimentație mai bogată și mai consistentă decât cea normală; supraalimentaţie.
2. (antonime) subnutriție, subalimentare, subalimentație.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. sous-alimentation)
1. stare caracterizată printr-un aport alimentar insuficient și care are ca rezultat deficiențe nutriționale; subnutriție.
2. (antonime) supraalimentare, supraalimentație, (rar) supranutriție.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. suralimentation)
1. alimentație mai bogată şi mai consistentă decât cea normală; supranutriție.
2. (mecanică) procedeu care urmărește creșterea puterii unui motor cu ardere, fără a crește cilindreea acestuia.
3. (antonime) subalimentație, subalimentare, subnutriție.