Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agent, lat. agens)
1. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituţii, întreprinderi etc. care îndeplineşte anumite însărcinări.
2. ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relaţiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viaţa economică a unei societăţi comerciale; ~ secret = cel care îndeplineşte o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulaţie = (sub)ofiţer de poliţie cu îndrumarea, supravegherea şi controlul circulaţiei pe drumurile publice.
3. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc.
4. ~ patogen = microorganism care determină apariţia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acţiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acţiunii unui verb pasiv; propoziţie completivă de ~ = propoziţie care arată acţiunea exprimată printr-un verb pasiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baliseur)
1. s. m. cel care se ocupă cu montarea sau supravegherea balizelor.
2. s. n. navă pentru instalarea de balize.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canton)
1. clădire construită lângă o şosea sau cale ferată, pentru semnalizare, protecţie şi supraveghere a drumurilor respective; locuinţa cantonierului.
2. unitate de supraveghere, întreţinere şi urmărire a lucrărilor din cadrul unui sistem de desecare, irigaţii, baraje etc.
4. unitate în administraţia pădurilor, în care activează pădurarul; locuinţa acestuia.
5. unitate teritorial-administrativă în unele ţări (Elveţia, Franţa).
6. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce.
7. (herald.) piesă de formă pătrară, a noua parte dintr-un scut, într-un colţ al acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cantonnier)
1. cel care are în grijă supravegherea şi întreţinerea unui sector dintr-o şosea sau cale ferată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commission, rus. komissiia)
1. colectiv însărcinat cu hotărârea unor imperative sociale sau pentru supravegherea unor activităţi ori evenimente.
2. ~ de judecată = organ obştesc de influenţare şi jurisdicţie.
3. organism internaţional sau organ al unei organizaţii internaţionale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contrôle)
1. verificare a unei activităţi pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire.
2. cifră de ~ = exponent care indică limitele cantitative ale producţiei; lucrare de ~ = lucrare scrisă prin care se verifică periodic cunoştinţele elevilor şi studenţilor.
3. urmărire a funcţionării unui sistem tehnic, proces tehnologic etc.
4. supraveghere continuă (morală sau materială).
5. stăpânire.
6. dirijare a propriilor mişcări şi manifestări.
7. instituţie însărcinată cu supravegherea unor activităţi.
8. (pl.) registru de evidenţă a personalului (şi a animalelor) unei unităţi militare.