Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. présupposer)
1. a admite pentru un moment că ceva este posibil sau adevărat, a crede, a socoti.
2. a necesita, a fi absolută nevoie de ceva în prealabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allégeance)
1. obligaţie de fidelitate şi supunere faţă de o naţiune, de un suveran.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anarchie, gr. anarkhia)
1. stare de dezvoltare, de haos într-o ţară, instituţie etc.
2. indisciplină, nesupunere a individului faţă de o colectivitate organizată.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. enquêter)
1. a supune (un fapt sau o persoană) unei cercetări amănunțite pentru a scoate la iveală adevărul și a stabili eventuale răspunderi și vinovății; a face o anchetă.
2. a face o cercetare științifică pe teren.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appréhension, lat. apprehensio)
1. teamă vagă, nedesluşită, cauzată de presupunerea posibilităţii unui pericol.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. apprêter)
1. a supune diferite produse unei operații chimice care le dă consistență și lustru; a trata cu apret; (în vorbirea obișnuită) a scrobi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. apprêtage)
1. acțiunea de a apreta și rezultatul ei; supunerea unor produse unei operații chimice care le dă consistență și luciu; apretare.