Dictionar

Rezultate principale (Surescita):

Surescita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. surexciter)

1. a excita peste măsură, a irita.


Rezultate secundare (Surescita):

Surescitabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. surexcitable)

1. care poate fi uşor surescitat; care se irită repede.


Surescitabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. surexcitabilité)

1. predispoziţie spre surescitare.


Surescitant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. surexcitant)

1. care provoacă surescitare.


Surescitaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. surexcitation)

1. surescitare.


Demenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démence, lat. dementia)

1. alienaţie mintală, nebunie.

2. (fig.) surescitare intensă (vecină cu nebunia).


Destindere

Parte de vorbire: s.
Origine: (destinde)

1. faptul de a se destinde; relaxare.

2. (fig.) încetare a unei tensiuni nervoase, de surescitare; liniştire.

3. slăbire a încordării relaţiilor dintre state sau a relaţiilor internaţionale.

4. (fiz.) expansiune.


Epitimie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. épithymie)

1. (med.) surescitare cerebrală intensă și nesănătoasă.


Exaltat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (exalta)

1. adj., s. m. f. (om cu temperament) aprins, înflăcărat, peste măsură.

2. adj. (fam.) ieşit din minţi; surescitat.


Nerv

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. nervus, it. nervo, fr. nerf)

1. formație anatomică din fascicule de fibre, care conduc excitațiile senzitive de la organele periferice ale corpului către centrul celular și excitațiile motorii de la centrul celular către periferie.

2. (pl.) stare de încordare, de surescitare.

3. (fig.) putere, forță, vigoare.


Nervos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. nervosus, fr. nerveux)

1. referitor la, provocat de nervi.

2. care manifestă nervozitate; irascibil; surescitat.

3. (fig.) energic, vioi.

4. (adv.) cu nervozitate.