Dictionar

surescitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. surexcitation)

1. surescitare.
 

exaltat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (exalta)

1. adj., s. m. f. (om cu temperament) aprins, înflăcărat, peste măsură.
2. adj. (fam.) ieșit din minți; surescitat.
 

nervos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. nervosus, fr. nerveux)

1. referitor la, provocat de nervi.
2. care manifestă nervozitate; irascibil; surescitat.
3. (fig.) energic, vioi.
4. (adv.) cu nervozitate.
 

surescitabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. surexcitable)

1. care poate fi ușor surescitat; care se irită repede.