Parte de vorbire: vb. Origine: (fr. surmonter)
1. a trece peste un obstacol, o greutate; (fig.) a învinge, a depăşi.
2. a sta mai sus, a fi situat deasupra.
Parte de vorbire: adj. Origine: (fr. surmontable)
1. care poate fi învins, peste care se poate trece.