Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éboulement)
1. surpare, prăbuşire, năruire a unui teren, a unui material.
2. materialul astfel rezultat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. perré)
1. îmbrăcăminte de piatră, de beton care căptuşeşte un şanţ înclinat pentru a împiedica eroziunea sau surparea.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ruiner, lat. ruinare)
1. a (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) surpa.
2. (fig.) a-şi pierde, a face pe cineva să-şi piardă averea; a sărăci.
3. (fig.) a(-şi) distruge sănătatea.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. submina)
1. acțiunea de a submina și rezultatul ei.
2. (geol.) formarea de nişe la baza unor abrupturi şi versante, care provoacă surparea acestora.
3. (rar) minare „pe dedesubt”.
4. ~a economiei naționale = infracțiune care constă în fapta unei persoane (sau a unui grup de persoane) care împiedică, prin diferite mijloace, desfășurarea activității normale a economiei naționale, aducând grave prejudicii acesteia.
5. ~a puterii de stat = infracțiune care constă în acțiuni armate sau orice alte acțiuni violente săvârșite de un grup de persoane, de natură a slăbi puterea de stat.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (ponorî + -toriu)
1. (despre terenuri) care se ponorăște, se surpă, alunecă; alunecos.
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (surpa)
1. loc (prăpăstios) din care s-a rupt o porțiune de teren; surpătură.