Dictionar

suspicios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. suspicieux, lat. suspiciosus)

1. care manifestă suspiciune, care este mefient; bănuitor, neîncrezător.
 

mefient, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. méfiant)

1. care nu are încredere, care este suspicios; neîncrezător, bănuitor.
 

presupuitor, -oare

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (presupune + -itor)

1. plin de suspiciune; suspicios.