Dictionar

talc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. talc, germ. Talk)

1. silicat natural hidratat de magneziu, unsuros, alb-verzui, folosit în industria farmaceutică, textilă etc.
 

talcaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. talquage)

1. introducere a pudrei de talc în diverse cavități ale organismului pentru a provoca o simfiză.
 

tâlcos, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (regional)  
Etimologie: (tâlc + -os)

1. (despre oameni) care istorisește cu plăcere; care povestește cu talent, frumos.
 

talcos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (talc + -os, cf. fr. talqueux)

1. care conține talc; care este făcut din talc.
2. care este de natura talcului.
 

talcoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. talcose)

1. pneumopatie profesională datorată înhalării pulberii de talc.
 

tâlcui

Parte de vorbire:  vb. tr. (pop.)  
Etimologie: (slv. таъковати)

1. a explica, a interpreta tâlcul unor fapte, al unor vorbe etc.; a tălmăci.
2. a traduce.
 

tâlcuire

Parte de vorbire:  s.f. (pop.)  
Etimologie: (v. tâlcui)

1. acțiunea de a tâlcui și rezultatul ei.
 

pastel 1

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. pastel, it. pastello)

1. s. n. creion colorat, moale, pentru desen, din pigmenți pulverizați amestecați cu talc și gumă arabică.
2. desen cu astfel de creioane.
3. poezie descriptivă cu fond liric, în care este înfățișat un peisaj.
4. lucrare muzicală lirică, amintind de un pastel sau compusă pe cuvintele acestuia.
5. adj. inv. (despre culori, desene) în tonuri pale; delicat.
 

semnificativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. significatif)

1. care scoate ceva în evidență, cu un înțeles precis.
2. care are o semnificație, plin de înțeles, cu tâlc; expresiv.
3. însemnat; important.
 

steatit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stéatite, germ. Steatit)

1. varietate fibroasă și compactă de talc, albă-verzuie, în rocile metamorfice.
 

talcaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. talquage)

1. introducere a pudrei de talc în diverse cavități ale organismului pentru a provoca o simfiză.
 

talcoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. talcose)

1. pneumopatie profesională datorată înhalării pulberii de talc.
 

tortura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. torturer)

1. a supune la torturi; a chinui, a schingiui.
2. (fig.; despre stări sufletești) a obseda, a frământa mintea, a neliniști.
3. (fig.) a forța (sensul), a stâlci (limba, stilul etc.).