OK
X
tâlhărire
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (vb. tâlhări)
1.
faptă
de
tâlhar;
tâlhărie.
apaș
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apache)
1.
(pl.)
indieni
din
Texas.
2.
derbedeu,
huligan,
bandit,
hoț,
tâlhar.
bandit
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. bandit, it. bandito)
1.
persoană
care
face
parte
dintr-o
bandă
de
răufăcători;
gangster,
brigand,
tâlhar.
2.
(fam.)
persoană
criminală,
persoană
care
săvârșește
acțiuni
ilegale.
3.
(fig.)
persoană
lacomă
și
fără
scrupule;
nemernic;
ticălos;
netrebnic.
banditesc, -ească
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (bandit + -esc)
1.
de
bandit;
propriu
bandiților;
tâlhăresc,
gangsteresc.
banditism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. banditisme)
1.
mulțimea
de
activități
ilegale
ale
bandiților.
2.
act,
faptă
violentă
săvârșită
de
o
bandă;
tâlhărie.
brigand
Parte de vorbire:
s.m. (franțuzism)
Etimologie: (fr. brigand)
1.
cel
care
practică
de
obicei
brigandajul;
hoț,
tâlhar
de
drumul
mare.
2.
(prin
ext.)
om
necinstit.
brigandaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. brigandage)
1.
furt
sau
jaf
armat,
crimă
comisă
cu
violență,
cel
mai
adesea,
de
răufăcători
adunați
în
bande;
(prin
ext.)
act
necinstit,
furt
major;
tâlhărie.