Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (tâmp + -ime)
1. starea omului cu inteligență mărginită sau lipsit de inteligență; tâmpenie.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abdiquer, lat. abdicare)
1. a renunța la puterea pe care o exercită; a demisiona din funcție.
2. a abandona puterea suverană; a renunţa la tron, la un drept.
3. (fig.) a renunţa la ceva, a se resemna.
4. a renunţa la o activitate din cauza greutăţilor întâmpinate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aero- + cartofilie)
1. marcofilie care se ocupă cu ştampilele aplicate pe trimiterile poştale pe calea aerului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérodynamique)
1. adj. referitor la aerodinamică.
2. (despre vehicule sau profilul lor) construit în aşa fel, încât să întâmpine la înaintare o rezistenţă minimă la frecarea cu aerul.
3. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mişcarea corpurilor într-un mediu gazos.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după fr. authentifier)
1. (cu privire la acte) a califica drept autentic (aplicând o ștampilă); a face să fie valabil; a certifica; a legaliza.
2. a verifica autenticitatea unui act sau a unui document.
3. (var.) (înv., reg.) a autentica.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bovin/és/, lat. bovinus)
2. (fig.) de om prost, tâmpit; de bou.
3. s. f. pl. subfamilie de rumegătoare: boul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cachet)
1. carnet în care se înseamnă fiecare lecţie pe care o ţine un profesor.
2. plată făcută după numărul de lecţii predate.
3. (filat.) plic ştampilat din prima zi a emisiunii timbrelor.