Parte de vorbire: s.f. (învechit) Origine: (târnui + -[i]tură)
1. (pop.) măturare cu târnul; târnuire.
2. (fam.; fig.) târâre a cuiva, trăgându-l de păr; păruială, târnuire.
3. (prin ext.; fig.) bătaie zdravănă; târnuire.