Rezultate secundare (Târziu):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT serotinus; tardivus; tardus; serus
2. FR sérotin; tardif; en arrière-saison
3. EN serotinal; serotinous; late-coming; late; slow; tardig
4. DE spät; spätzeitig; verspätet
5. RU поздно; поздний; зaпоздaлый
6. HU késői, későn virágzó, későn termő; késedelmes; késő
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN late-autumn
4. DE Spätherbst
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)
1. referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.
2. şcoala ~ă = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu.
3. de o subtilitate excesivă.
4. artă ~ă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (şi s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie ~ă = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. brunch)
1. masa de dimineaţă luată mai târziu, ţinând loc atât de mic dejun cât şi de prânz.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. comparatif, lat. comparativus)
1. bazat pe comparaţie; pentru o comparaţie.
2. metodă ~ă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, constând în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nescrise, prin compararea metodică a unor fapte corespunzătoare de mai târziu din diferite limbi existente; gramatică ~ă = disciplină care studiază, prin comparaţie, structura gramaticală a limbilor înrudite.
3. (gram.) grad ~ (şi s. n.) = formă a adjectivului şi a adverbului care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea între mai multe obiecte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chrysamthème)
1. plantă decorativă din familia compozeelor, cu flori mari şi frumoase de diferite culori, care înfloreşte toamna târziu; tufănică.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. épulon, lat. epulo)
1. (la romani) preot însărcinat cu organizarea solemnităţilor religioase publice, a ospeţelor sacre şi, mai târziu, a jocurilor publice.
2. (în Roma antică) preot care era responsabil de banchetele și festivitățile care precedau sau închideau jocurile de circ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. photoblaste)
1. lăstar dezvoltat subteran, care se adaptează mai târziu la viaţa aeriană din mediul luminos.