Dictionar

cârțâbaci

Parte de vorbire:  s.m. (reg.)  
Etimologie: (necunoscută)

1. om căruia îi place vorba lungă; vorbă-lungă.
 

antilopă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antilope)

1. mamifer rumegător din țările calde, cu picioarele lungi și subțiri și corpul suplu.
2. pielea tăbăcită a antilopei (1); imitație a acestei piei.
 

bizon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. bison)

1. mamifer erbivor sălbatic, mare și puternic, asemănător cu zimbrul.
2. pielea tăbăcită de bizon (1).
 

blanc 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Blank)

1. piele tăbăcită, suplă și elastică, (colorată) pentru curelărie, harnașamente și articole tehnice.
2. fâșie de material insensibil care protejează capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică.
 

box 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. box/-calf/)

1. piele de vițel special tăbăcită, pentru pantofi, ghete etc.
 

bronza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bronzer)

1. tr. a acoperi cu un strat de (vopsea de) bronz.
2. a da pieilor tăbăcite un reflex metalic (cu coloranți bazici).
3. tr., refl. (despre oameni) a (se) pârli, a (se) înnegri (de soare, de vânt etc.).
 

chamois

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chamois)

1. piele de căprioară, cerb, miel sau oaie, tăbăcită printr-un procedeu special, pentru unele confecții, la spălatul obiectelor metalice și ca filtru de benzină.