Rezultate secundare (Tărâţar):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (asmuți + -[i]tură)
1. îndemnare a câinilor să atace; (prin ext.) întărâtare a câinilor; asmuțire.
2. strigăt prin care se asmut câinii; asmuțătură.
3. (var.) asmuțătură, azmuțătură, azmuțitură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (asmuți)
2. îndemnare a câinilor să atace; (prin ext.) întărâtare a câinilor.
3. (fig.) instigare a cuiva la acțiuni violente.
4. (fig.) incitare la ceartă sau revoltă.
6. (sin.) asumuțare, asumuțat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (asmuți)
1. acțiunea de a asmuți; asmuțire.
2. îndemnare a câinilor să atace; (prin ext.) întărâtare a câinilor.
3. (fig.) instigare a cuiva la acțiuni violente.
4. (fig.) incitare la ceartă sau revoltă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (I. vb. monta, din fr. monter; II. vb. monta, din montă)
1. I. acțiunea de a monta și rezultatul ei; montaj.
2. potrivire la locul lor a diferitelor piese ale unui sistem tehnic (pentru ca acesta să funcționeze în bune condiții).
3. fixarea unui aparat, a unei mașini sau a unui obiect pe locul destinat să-l ocupe.
4. punere în scenă a unui spectacol.
5. (fig.) ațâțare, pornire, întărâtare contra cuiva.
6. II. împerechere a două animale de sex opus în vederea reproducerii; montă.