Dictionar

 

enclitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. enclitique, lat. encliticus, gr. enklitikos)

1. (despre cuvinte, articole hotărâte, sufixe, desinențe) care se atașează la un cuvânt precedent, cu care formează o unitate, lipsit de accent propriu.