Dictionar

Rezultate secundare (Tagmă):

Epitagmă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. epitagma)

1. (ant.) corp de infanterişti în falanga grecească.


Sintagmă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. syntagme)

1. unitate semantico-sintactică stabilă, din două sau mai multe cuvinte între care există raporturi de subordonare.


Abstinenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstinence, lat. abstinentia)

1. abţinere de la anumite băuturi, alimente etc; abstenţiune.

2. (sintagmă) (economie politică) teoria ~ei = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.

3. ~ sexuală = abținere de la actul sexual.


Acrostih

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)

1. poezie în care iniţialele versurilor, citite vertical, formează un cuvânt, o sintagmă etc.

2. poem în care cuvântul sau expresia ascunsă apare citind primele litere, primele silabe sau primele cuvinte ale fiecărei linii pe verticală; putem complica citirea (un cuvânt sau o literă din două, ultimele litere, al doilea cuvânt etc.) pentru a transforma acest poem într-o problemă enigmistică.


Actinomicoză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. actinomycose)

1. (med.) infecție cronică cauzată de actinomicete, care afectează oamenii și animalele (bovidele) și se caracterizează prin leziuni cu aspect tumoral.

2. boală a plantelor cauzată de ciuperci.

3. (sintagmă) ~a cartofului = boală a cartofului provocată de bacteria Actynomices scabies; râia cartofului.


Antagonic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antagonique)

1. care se află în contradicție; antagonist.

2. care acţionează în sens invers.

3. (legat de luptă) în conflict (cu).

4. care este în opoziţie, care se află în relație de opoziție.

5. (sintagmă) contradicție ~ = componentă a procesului de dezvoltare care constă în distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou.

6. (antonime) amical, aliat.


Assai

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. assai)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) destul de, suficient.

2. (muzică) se alătură ca augmentativ la cuvântul care indică mișcarea unei melodii.

3. (sintagmă) allegro ~ = mai repede decât allegro.

4. (sintagmă) adagio ~ = mai rar decât adagio.


Austroneziană

Parte de vorbire: adj.
Origine: (austr[aliană] + [mela]neziană, cf. fr. austronésienne)

1. (sintagmă) limbă ~ = fiecare din componentele uneia din cele trei familii de limbi vorbite în oceania, alături de cea australiană și papua.

2. (lingvistică) se referă la o familie de limbi vorbite în Madagascar, Asia de Sud-Est, Oceanul Pacific și Taiwan.