Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bétaïne)
1. substanţă, derivat al glicocolului, din sfecla de zahăr.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arcane, lat. arcanum)
1. (pl.) taină, secret, mister.
2. loc tainic, misterios.
3. nume dat ciclurilor astrologice de provenienţă egipteană.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. confier)
1. tr. a încredinţa cuiva un secret, o taină.
2. refl. a se încrede în cineva; a se destăinui.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. confidentiel)
1. care se poate comunica în taină; secret.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. discret, lat. discretus)
1. adj. care ştie să păstreze un secret, o taină.
2. rezervat, reţinut (în purtări, în vorbe).
3. (mat., fil.) format din elemente distincte; care variază în salturi; discontinuu.
4. (fiz.; despre semnale) a cărui mărime este reprezentată printr-un număr finit de valori.
5. (fig.) greu, puţin perceptibil.
6. adv. fără să atragă atenţia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. discrétion, lat. discretio)
2. a păstra ~ = a nu divulga o taină încredinţată.
3. (fam.) la ~ = din belşug; la ~a (cuiva) = la cheremul, la dispoziţia (cuiva).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. énigme, lat. aenigma, gr. ainigma)
1. lucru greu de înţeles, de lămurit; taină, mister.
2. ghicitoare.
3. joc distractiv (în versuri), ca o ghicitoare; şaradă.