OK
X
metadialect
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. métadialecte)
1.
formă
concretă
de
manifestare
a
metalimbajului,
posedând
cuvinte
și
expresii
specifice.
metadiscurs
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. métadiscours)
1.
realizare
concretă
a
metalimbajului.
metalimbaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. métalangage)
1.
orice
sistem
lingvistic
cu
ajutorul
căruia
este
posibil
să
se
analizeze
simbolurile
și
structurile
unei
limbi;
metalimbă.
2.
(inform.)
limbaj
de
descriere
adaptat
la
o
definiție
formală
a
limbajelor
de
programare.
metalimbă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după fr. métalangue, it. metalingua)
1.
(lingvistică)
parte
a
limbajului
care
exprimă
metalingvistica;
sistem
lingvistic
care
nu
se
referă
la
obiecte,
ci
la
alte
cuvinte
și
elemente
lingvistice.
2.
limba
pe
care
un
specialist
o
folosește
pentru
a
studia
și
descrie
o
limbă,
constând
în
general
din
termenii
înșiși,
precum
și
din
utilizările
sintactice,
aparținând
limbii
analizate
(metalimbi:
limbajul
gramatical,
limbajul
lexicografic);
metalimbaj.
metalingvistic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. métalinguistique)
1.
adj.
referitor
la
metalingvistică.
2.
funcție
~ă
=
funcție
a
limbajului
prin
care
vorbitorul
acceptă
codul
pe
care
îl
folosește
ca
un
obiect
de
descriere
a
discursului
său,
cel
puțin
într-un
punct
particular.
3.
s.
f.
disciplină
care
studiază
metalimbajul.