Rezultate principale (Tangență):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (tangent)
2. a scăpa prin tangenţă, a schimba brusc subiectul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tangence)
1. poziţie, stare a două figuri geometrice tangente.
2. linie de ~ = linie de-a lungul căreia două suprafeţe sunt tangente; punct de ~ = punct în care două linii sau suprafeţe sunt tangente.
3. atingere, legătură, contact.
Rezultate secundare (Tangență):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cotangente)
1. funcţie trigonometrică a unghiului complementar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sous-tangente)
1. (mat.) segment determinat de proiecţia ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană şi de intersecţia tangentei la curbă în acel punct cu axa absciselor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inflexionnel)
2. (mat.) tangentă ~ă = tangentă a unei curbe în punctul de inflexiune.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. normal. lat. normalis, it. normale)
1. adj. firesc, comun, obișnuit.
2. (despre oameni) sănătos (fizic și psihic).
4. (despre mărimi) cu valoare apropiată de cea întâlnită frecvent.
5. (chim.) concentrație ~ă = cantitatea de substanță conținută într-o soluție, exprimată în echivalenți-gram la litru de soluție.
6. (mat.) secțiune ~ă = secțiune realizată cu un plan care conține normal într-un punct dat la suprafața secționată.
7. școală ~ă (și s. f.) = școală în care se pregătesc învățătorii.
8. s. f. dreaptă perpendiculară dusă pe tangenta la o curbă în punctul de contact.
9. media elementelor meteorologice, calculată dintr-un șir de ani de referință.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. osculation)
1. (mat.) contact mai strâns decât contactul de tangenţă, între curbe sau suprafeţe.
2. distrugere a unei porţiuni de interfluviu îngust, între două lunci, prin eroziunea laterală a valurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pente)
1. înclinare, povârniş al unui teren, al unei suprafeţe; declivitate.
2. (mat.) unghi format de o dreaptă sau de un plan cu o dreaptă sau cu un plan orizontal.
3. ~a unei drepte = tangentă trigonometrică a unghiului făcut de o dreaptă cu axa absciselor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rebroussement)
1. schimbare a direcţiei traseului unei căi ferate, metrou sau tramvai, astfel încât cele două ramuri ale traseului să aibă o tangentă comună în punctul de schimbare a direcţiei.
2. întoarcere bruscă a direcţiei catenelor muntoase.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (tangent)
2. a scăpa prin tangenţă, a schimba brusc subiectul.