Dictionar

Rezultate principale (Tangență):

Tangenta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (tangent)

1. a atinge tangent.

2. a scăpa prin tangenţă, a schimba brusc subiectul.


Tangenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tangence)

1. poziţie, stare a două figuri geometrice tangente.

2. linie de ~ = linie de-a lungul căreia două suprafeţe sunt tangente; punct de ~ = punct în care două linii sau suprafeţe sunt tangente.

3. atingere, legătură, contact.

4. (fig.) relaţie trecătoare.


Rezultate secundare (Tangență):

Cotangentă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cotangente)

1. funcţie trigonometrică a unghiului complementar.


Subtangentă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sous-tangente)

1. (mat.) segment determinat de proiecţia ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană şi de intersecţia tangentei la curbă în acel punct cu axa absciselor.


Inflexional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inflexionnel)

1. referitor la inflexiune.

2. (mat.) tangentă = tangentă a unei curbe în punctul de inflexiune.


Normal, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. normal. lat. normalis, it. normale)

1. adj. firesc, comun, obișnuit.

2. (despre oameni) sănătos (fizic și psihic).

3. conform unor norme.

4. (despre mărimi) cu valoare apropiată de cea întâlnită frecvent.

5. (chim.) concentrație = cantitatea de substanță conținută într-o soluție, exprimată în echivalenți-gram la litru de soluție.

6. (mat.) secțiune = secțiune realizată cu un plan care conține normal într-un punct dat la suprafața secționată.

7. școală (și s. f.) = școală în care se pregătesc învățătorii.

8. s. f. dreaptă perpendiculară dusă pe tangenta la o curbă în punctul de contact.

9. media elementelor meteorologice, calculată dintr-un șir de ani de referință.


Osculaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. osculation)

1. (mat.) contact mai strâns decât contactul de tangenţă, între curbe sau suprafeţe.

2. distrugere a unei porţiuni de interfluviu îngust, între două lunci, prin eroziunea laterală a valurilor.


Pantă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pente)

1. înclinare, povârniş al unui teren, al unei suprafeţe; declivitate.

2. (mat.) unghi format de o dreaptă sau de un plan cu o dreaptă sau cu un plan orizontal.

3. ~a unei drepte = tangentă trigonometrică a unghiului făcut de o dreaptă cu axa absciselor.


Rebrusment

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rebroussement)

1. schimbare a direcţiei traseului unei căi ferate, metrou sau tramvai, astfel încât cele două ramuri ale traseului aibă o tangentă comună în punctul de schimbare a direcţiei.

2. întoarcere bruscă a direcţiei catenelor muntoase.


Tangenta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (tangent)

1. a atinge tangent.

2. a scăpa prin tangenţă, a schimba brusc subiectul.