Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contreoctave)
1. (muz.) cea mai gravă şi mai profundă dintre octave.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. octave, lat. octaval)
1. (muz.) interval de opt trepte; treapta a opta de la o treaptă dată.
3. a opta poziţie de apărare la scrimă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (tăvăli + -tură)
1. loc unde iarba a fost călcată sau tăvălită; călcătură.
2. (înv.) învârtire pe o parte și pe alta pe pământ, pe iarbă, în noroi et cetera; tăvălire.
3. (înv.) (pop.) bătaie însoțită de trântiri și târâri pe jos; tăvălire.
4. (în superstiții) buboi care se face pe călcâiul celui care calcă în locul unde s-a tăvălit un cal.
5. (înv.; concret.) obiect murdar, lucru tăvălit.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (tăvălug)
1. a trece cu tăvălugul peste arătură sau peste pietrișul unui drum.
2. a strivi bulgării unui drum sau a netezi și a îndesa pământul cu tăvălugul.
3. (var.) a tăvăluci, (reg.) a tăfălugi, (reg.) a trăvălugi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. candélabre, lat. candelabrum)
1. suport pentru lumânări sau becuri, suspendat pe tavan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cappella, /2/germ. Kapelle)
2. altar lateral al unei biserici.
3. încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă.
4. formaţie vocală sau instrumentală a unei capele (1) sau curţi princiare.
6. orchestră de proporţii reduse; fanfară (militară).
7. grinda superiară a unui cadru de lemn care susţine tavanul unei lucrări miniere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cylindre, lat. cylindrus)
1. s. m. corp geometric care rezultă din rotirea unui dreptunghi împrejurul uneia dintre laturile sale.
3. ~ri urinari = elemente microscopice cu aspect cilindric, în tuburile urinifere la bolnavii de nefrită; ~ central = ţesut central din structura internă a rădăcinii şi a tulpinii plantelor vasculare.
4. piesă în formă de tub din componenţa unui motor în care se deplasează pistonul.
5. piesă grea a unei maşini, care se roteşte în jurul axei sale, pentru a conduce, a presa etc. un material; valţ o ~ compresor = tăvălug.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kollergang)
1. moară cu tăvălugi verticali, folosită la măcinare în industria pigmenţilor şi a coloranţilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contrebasse, it. contrabasso)
1. s. n. instrument muzical cu coarde şi arcuş, cu registrul cel mai grav.
2. instrument metalic de suflat al cărui sunet este cu o octavă mai jos decât acela al basului.
3. s. m. contrabasist.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. quarta decima)
1. (muz.) interval de 14 trepte (o septimă peste octavă).