Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. air-taxi)
1. avion utilitar cu întrebuinţări multiple.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. maxi-taxi)
1. mijloc de transport în comun de tip taxi, mare, cu 16 locuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. taxi)
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. taxis „ordine, rang, aranjare”)
1. „ordine, aranjare, clasificare”.
Parte de vorbire: s.f. inv.
Origine: (engl. taxi-girl)
1. tânără angajată într-un bar, într-o sală de dans, pentru a-i face pe clienți să danseze și să consume.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. taxiarque, gr. taxiarkhos)
1. (în Grecia antică) comandant al unei unităţi de infanterie.
2. comandant al unui corp de cavalerie sau al unei unităţi navale.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. ataxique)
1. I. care se referă la ataxie.
2. (med.) febră ~ă = febră malignă sau nervoasă, caracterizată prin inconsecvența evoluției sale.
3. II. persoană atinsă de ataxie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ataxoparaplégie)
1. (med.) combinare a ataxiei cu paralizia, ca urmare a leziunii simultane a coloanelor posterioare și laterale ale măduvei spinării.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bio- + sistematică)
1. disciplină care se ocupă cu clasificarea organismelor vii; biotaxie, biotaxonomie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bio-taxonomie)
1. disciplină care se ocupă cu clasificarea organismelor vii; biotaxie, biosistematică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. carphologie)
1. (med.) agitație a degetelor unui bolnav care pare că vrea să pipăie obiecte mici; mișcare pe care unii pacienți o fac de parcă ar vrea să ridice fulgi, paie et cetera; simptom de febră ataxică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cérébellopathie)
1. (med.) afecțiune a cerebelului care poate avea cauze multiple, inclusiv malformații congenitale, ataxii ereditare și patologii dobândite.